Multa lume ma intreaba de ce zbor. Niciodata nu am putut sa dau un raspuns, insa ieri am avut parte de un zbor frumos care mi-a dat un posibil argument.
Dupa cum spuneam ieri am zburat. Surprizele s-au tinut lant. Prima a fost caprioara care am vazut-o imediat dupa decolare. Pret de cateva minute a fost o companie placuta. Se uita mine si manca, eu ma uitam la ea si zburam. Foarte faina senzatia. Apoi ea si-a vazut de treaba si s-a facut nevazuta in desisul magurii Uroiului. Zborul meu continua in schimb. Dupa vreo doua top landing-uri ma bucuram de zbor ca prima data. Soarele se apropia de apus iar in combinatie cu niste norisori rataciti pe cer ofereau o priveliste de vis. Frumos. Dupa multe zile de canicula simteam ca imi e racoare.
Cireasa de pe tort a fost un uliu care zbura langa noi la un moment dat si care, spre uimirea mea, nu s-a speriat cand m-am apropiat de el.
Din pacate toate lucrurile frumoase au un sfarsit, asa si zborul meu se apropia de sfarsit, aterizand nu cu mult inainte ca soarele sa se ascunda dupa linia orizontului.
Cred ca de asta zbor: ma simt mai aproape de natura, o pot vedea vedea din alt unghi, alta perspectiva. As mai putea adauga senzatia de libertate si multe alte senzatii care inca le descopar la fiecare zbor. Nu degeaba o zis unu pe nume Leonardo: " odata ce ai gustat placerea zborului, vei merge pe pamant cu ochii acolo unde ai fost si iti doresti sa te reintorci" sau un altu pe nume Bogdan: " zborul dauneaza grav plictiselii, femeile asa si asa"
Si in incheiere....da abia astept sa zbor din nou si va doresc si voua sa incercati senzatia sau sa o reincercati.
Pana una alta..aveti grija de voi!
vineri, 19 septembrie 2014
De ce zbor
vineri, 21 februarie 2014
Intalnire cu Mistretul!
Sambata se face o saptamana de cand am facut o tura la care inca ma gandesc. O tura prin padure cu bicicleta, pe un traseu nou care l-am vazut acum ceva timp din zbor si tot aveam de gand sa il fac.
Si ca sa nu ma intind prea mult cu povestile am sa incep sa va zic aventura. Sambata dimineata era programata o tura care ii avea ca protagonisti pe Alin, Diana si je. Din diverse motive Alin nu a mai putut sa vina. La plecare frana mea fata o inceput sa imi faca feste, in sensul ca o siguranta nu vroia sa stea la locul ei. Am reparat-o tipic romanesc, am legat-o cu o suspanta sa ma pot folosi de ea. Si pedalam noi pe asfalt pana in Bobalna, si eu ma tot uitam la fumuri sa vaz cum bate vantul...ca parca nu as fi ratat un zbor intr-o zi asa insorita si faina de februarie.
Imediat ce am lasat asfaltul si am trecut pe drumuri dragi noua, am inceput sa urcam. Urcam ca doar nu o fi asa multa urcare, si mai dam si de plat....sau coborare, cel putin asta era in capul meu cand am inceput, dar nu o fo' asa. Dupa prima parte de urcaream dat de ceva namol de iti venea sa zici: 180 de grade si catre casa! Noi mai continuam... ca doar nu ne impotmolim noi la prima greutate a traseului... La un moment dat facem o bine-meritata pauza. Desi am urcat mult, am impins bicicleta neasteptat de putin prin zone cu noroi. Dau telefon acasa sa vaz daca s-o facut de zbor ca parca nu aveam dispozitie sa continui. Cand aflu ca nu e ...incepem iar pedalatul. De acum parca eram mai fresh, in alta tura..totul era schimbat. Asa ca apar surprizele. Prima surpriza a fost gasirea matisorilor.
Adunam cateva crengute cu pricina si continuam. Cum eram la marginea padurii fiecare pedala data iti deschidea alt orizont parca....alta priveliste frumoasa. Ce mai, era superb totul. La un moment dat i-am zis Dianei sa se opreasca sa ma duc eu in cercetare pe un drum sa vad daca se infunda sau pe unde da. Cand ma opresc sa o astept, se aud niste miscari in tufa care era la maxim 2 metrii de mine si dintr-o data se vede un ditai mistretul ce o ia la fuga in jos, pierzandusi urma foarte repede. Dupa o repriza destul de lunga de pedalat, fireste in urcare continua, ne oprim undeva in padure sa vedem unde suntem, daca se vad ceva poteci si daca merita sa continuam sau sa ne intoarcem deoarece mai avem cam 2 ore pana la apus. Bineinteles ca o aplicatie era sincera si zicea ca suntem intr-o locatie necunoscuta, google maps zicea ca suntem pe strada 1 Decembrie din Calan. In timp ce ne amuzam de precizia lu' Gugal, se aude un zgomot. Diana se uita in sus dupa ceva pasare mare. Cand s-a auzit a doua oara era clara treaba, un alt mistret se simtea in pericol si parca pregatea ceva. Curajosi de fel cum suntem noi, ne hotaram sa ne gandim ce facem in alta parte, sa nu cumva sa fim nevoiti sa atacam mistretu' ca noah eram destul de departe de oras si nu aveam chef sa il car in spate. Amu parca avem viteza mai mare pe deal in sus. Nu stiu de ce, o fi prins bine pauza sau dorinta sa nu ii facem rau mistretului? Noah ca am ajuns si sus...si am inceput sa si coboram si .....da.. ne-am dat seama cat suntem de sus. Magura Uroiului se vedea mica undeva in fata si jos. Ora tarzie si dorinta sa nu ne prinda noaptea in padure ca nu prea eram pregatiti de pedalat noaptea, ne face sa trecem repede peste pauza cu admiratul peisajului si sa continuam. Am continuat pe un care se infunda repede. Decidem sa ne intoarcem ezact pe unde am venit si sa revenim in alta zi pentru a termina traseul. Coborarea a fost ....nesperat de scurta. Am apucat sa bem o bere pe lumina in Bobalna, si sa imi fac multele pene facute pe durmul dintre Bobalna si Simeria.
Ajunsi acasa ne minunam pe Gugal Earth unde am ajuns si cum putea continua. Am invatat ca e bine sa ai ceva mancare cu tine, apa suficienta pentru tura ce o ai in cap, echipament de iluminat in caz ca te prinde noaptea si pe cat posibil sa studiezi bine o harta inainte de te avanta in necunoscut si salbaticia padurii.
Asa o mai trecut o zi de pedalat in necunoscutul padurii.
Si ca sa nu ma intind prea mult cu povestile am sa incep sa va zic aventura. Sambata dimineata era programata o tura care ii avea ca protagonisti pe Alin, Diana si je. Din diverse motive Alin nu a mai putut sa vina. La plecare frana mea fata o inceput sa imi faca feste, in sensul ca o siguranta nu vroia sa stea la locul ei. Am reparat-o tipic romanesc, am legat-o cu o suspanta sa ma pot folosi de ea. Si pedalam noi pe asfalt pana in Bobalna, si eu ma tot uitam la fumuri sa vaz cum bate vantul...ca parca nu as fi ratat un zbor intr-o zi asa insorita si faina de februarie.
Imediat ce am lasat asfaltul si am trecut pe drumuri dragi noua, am inceput sa urcam. Urcam ca doar nu o fi asa multa urcare, si mai dam si de plat....sau coborare, cel putin asta era in capul meu cand am inceput, dar nu o fo' asa. Dupa prima parte de urcaream dat de ceva namol de iti venea sa zici: 180 de grade si catre casa! Noi mai continuam... ca doar nu ne impotmolim noi la prima greutate a traseului... La un moment dat facem o bine-meritata pauza. Desi am urcat mult, am impins bicicleta neasteptat de putin prin zone cu noroi. Dau telefon acasa sa vaz daca s-o facut de zbor ca parca nu aveam dispozitie sa continui. Cand aflu ca nu e ...incepem iar pedalatul. De acum parca eram mai fresh, in alta tura..totul era schimbat. Asa ca apar surprizele. Prima surpriza a fost gasirea matisorilor.
Adunam cateva crengute cu pricina si continuam. Cum eram la marginea padurii fiecare pedala data iti deschidea alt orizont parca....alta priveliste frumoasa. Ce mai, era superb totul. La un moment dat i-am zis Dianei sa se opreasca sa ma duc eu in cercetare pe un drum sa vad daca se infunda sau pe unde da. Cand ma opresc sa o astept, se aud niste miscari in tufa care era la maxim 2 metrii de mine si dintr-o data se vede un ditai mistretul ce o ia la fuga in jos, pierzandusi urma foarte repede. Dupa o repriza destul de lunga de pedalat, fireste in urcare continua, ne oprim undeva in padure sa vedem unde suntem, daca se vad ceva poteci si daca merita sa continuam sau sa ne intoarcem deoarece mai avem cam 2 ore pana la apus. Bineinteles ca o aplicatie era sincera si zicea ca suntem intr-o locatie necunoscuta, google maps zicea ca suntem pe strada 1 Decembrie din Calan. In timp ce ne amuzam de precizia lu' Gugal, se aude un zgomot. Diana se uita in sus dupa ceva pasare mare. Cand s-a auzit a doua oara era clara treaba, un alt mistret se simtea in pericol si parca pregatea ceva. Curajosi de fel cum suntem noi, ne hotaram sa ne gandim ce facem in alta parte, sa nu cumva sa fim nevoiti sa atacam mistretu' ca noah eram destul de departe de oras si nu aveam chef sa il car in spate. Amu parca avem viteza mai mare pe deal in sus. Nu stiu de ce, o fi prins bine pauza sau dorinta sa nu ii facem rau mistretului? Noah ca am ajuns si sus...si am inceput sa si coboram si .....da.. ne-am dat seama cat suntem de sus. Magura Uroiului se vedea mica undeva in fata si jos. Ora tarzie si dorinta sa nu ne prinda noaptea in padure ca nu prea eram pregatiti de pedalat noaptea, ne face sa trecem repede peste pauza cu admiratul peisajului si sa continuam. Am continuat pe un care se infunda repede. Decidem sa ne intoarcem ezact pe unde am venit si sa revenim in alta zi pentru a termina traseul. Coborarea a fost ....nesperat de scurta. Am apucat sa bem o bere pe lumina in Bobalna, si sa imi fac multele pene facute pe durmul dintre Bobalna si Simeria.
Ajunsi acasa ne minunam pe Gugal Earth unde am ajuns si cum putea continua. Am invatat ca e bine sa ai ceva mancare cu tine, apa suficienta pentru tura ce o ai in cap, echipament de iluminat in caz ca te prinde noaptea si pe cat posibil sa studiezi bine o harta inainte de te avanta in necunoscut si salbaticia padurii.
Asa o mai trecut o zi de pedalat in necunoscutul padurii.
 |
| Pe cand urcam... |
 |
| La coborare |
 |
| Altitudinea unde am ajuns |
vineri, 8 februarie 2013
Unde pleci ...si unde ajungi...
Dimineata..o zi insorita se anunta dupa cateva de ploaie, dupa o perioada de coduri cu diverse culori de viscol, ninsori abundente sau ceata, semne specifice unei ierni; dar sa ma intorc la dimineata mea...insorita in care m-am trezit fara sa am chef de ceva. Cand imi savuram cafeaua mi-a venit un gram de energie care vroiam sa o consum pe bicicleta. Ma gandeam sa incerc anumite trasee pe dealuri...dar imi veneau in gand ploile nu de mult trecute, zapezile de peste iarna care lasau in urma noroaie prea mari pt o tura placuta pe dealuri; asa ca ma hotarasc sa plec catre Geoagiu Bai. Ma echipez ca pt o tura de asfalt si incep drumu'..
Cum pedalam eu, imi aduc aminte de ceva drumuri ce le vazusem pe goagle maps care mergeau de la Renghet la Rapoltel si imi propun sa vad cum e, daca e ok. No de cand am iesit in Renghet o inceput aventura. Drum cu noroi., cu pete de zapata sau gheata, cu balti mari tot ce trebuie sa faca o tura cu de toate. Mai pe ea, mai pe langa ea ( ma refer la bicicleta sa nu dea dracu sa va ganditi la prostii ca nu e frumos) inaintam greu dar nu simteam asta, peisajul frumos stergea orice urma de oboseala.intre poze si pedalat apar primele animale in peisaj si anume 2 caprioare si un cerb frumos. No asta imi dadea energie mai mare sa ajung la Rapoltel. In pauzele scurte ce le mai faceam cautam ghiocei ...ca in capul meu primavara era prezenta dar petele de zapada si gheata ce le gaseam imi spuneau : baiete ogoaie-te ca inca e iarna. No ca deja valea se deschide si imi da semne ca ma apropii de satul in care vroiam sa ajung si privirea mea cauta prin peisajul ala frumos carare care ar putea sa ma duca la un loc al vanatorilor din zona, nu ca as fi vrut sa ajung acolo dar sa imi fac o idee pe unde ar fi. Gasesc un drum de care imi povestea un prieten si care ma ducea la locul ala. ma odihnesc putin ...studiez zona si ...ce imi trece prin cap? Stati linistiti nu era glontzu dintr-un banc cu Bula ci, o idee traznita sa urc pe drumul spre locul vanatorilor. Si incep sa urc .. drumul era tot mai uscat sau inghetat, pe urcarea asta nu era noroi sau gheata, era ok ...daca nu era inclinata ...prea inlcinata pt energia din mine ce o aveam la ora aia, dar continui pe langa ea mai mult. Fac o pauza in care care mananc o jumatate de ciocolata, nu spun ca era Snikers ca dupaia zice-ti ca fac reclama, si plec mai departe. Ajung in locuri cunoscute!!! Sunt aproape; zambetul meu larg cred ca uneau urechile! Scot repede gadgetu din pojnoar si cand pornesc sa vad harta, si pe unde is eu, pomenesc o vale aproape care ma ducea in Bampotoc, imi placea ideea de a ajunge in satul ala peste dealuri. Dar mai intai tre sa ajung la locul inspre care am schimbat directia si anume locul vanatorilor. Cred ca deja v-am facut capu' calendar cu atatea schimbari de directie Geaogiu Bai, Renghet, Rapoltel, locul vanatorilor acum Bampotoc. No sa continui cu drumu ca biciclistului ii sta bine cu drumu. Ajung unde mi-am propus ...niste poze, cealalta jumatate de ciucalata si plec ca ma luase frigu. Si plec...si ajung in locul unde am m-am uitat peste harta si vazusem valea inspre Bampotoc care nu parea prea departe. In ce parte sa o iau acum? in fata ca sa ajung la Rapoltel, in dreapta sa ajung la Uroi stanga vedeam o poteca dar nu stiam incotro ma duce. Scot din nou harta ...busola de la ceas...si incep sa ma orientez...nord,sud, est ....no ca trebuie sa o iau spre vest sa ajung la valea ce ma duce inspre Bampotoc. Surpriza!! In vest era poteca ce nu stiam unde ma duce. Fericit ca am gasit drumul plec pe poteca aia. Pedalez...ma uit in stanga..in dreapta ...ma bucur de peisaj cand imi dau seama la un moment dat ca ....pedalez cam intr-un cerc. Ma uit din nou pe busola..harta ...si imi zic ..no catre vest tre sa o iei deci ...nu te mai abati! No asta insemna sa las poteca aia faina, ma gandesc ce dracu caut eu aici in frig cand acasa e cald si bine...si sa o iau spre vest. Si merg ...numa frunze...zapada...cloambe.....si surpiza un mistrez. Cand am vazut animalu' cu pricina mi-am dat seama ce energie poate emana, ca am dat la pedale...numa sa nu il mai vaz :)...Dar la un moment dat am ajuns la un desis ce nu imi mai dadea voie sa merg pe bicicleta. Inaintam si mai greu pana am ajuns la o vale ...facuta de apa cred...coboram pe langa bicicleta pe acolo ...era aiurea rau . Cand terenul m-a lasat ma urc pe bicla si o las sa ia viteza..pana acum nu am avut asa viteza pe tura asta ...dar oricum ..nu era mare. Mai o cazatura..mai o repriza de coborare cand aud ceva trosnete in padure franez repede incerc sa localizez de unde s-a auzit si ce sa fie...2 caprioare se holbau la mine....pana sa scot aparatu sa dau cu zoom sa prind ceva frumos....ele ca proastele o luara la fuga si am reusit sa prind un cadru al dracu de miscat in care daca te chiorasti bine vezi un fel de caprioara in salt. In fine .....locul era superb ...in fata se vedea deschidere deci era semn bun dar tot nu eram pe drum... Continui coborarea observ o grota ...intru putin in ea...mai odihnesc putin ...si o iau la vale....ca no resursele de apa erau pe gata...oboseala prezenta ....si inca eram intr-un loc necunoscut. La un moment dat ajung intr-un luminis din care se vedea drumul ce ma ducea in Bampotoc.. Pedalez pe el ...cand un caine imi ureaza un bun venit in civilizatie cu un latrat considerat de mine prietenos, aratandu-si dantura alba ..cred ca folosea colgate sau era recent dus la dentist. Continui pedalatu si ajung la prima casa pe care scria mare THE END, si mi-am zis ...gata tura! Imi continui drumul catre casa alegand tot offroad in defavoarea soselei. Dupa o oprire la Uroi unde am salutat prietenii de la zbor ma duc acasa si curat putin bicicleta multumindu-i pentru tura oferita.
Cam asa fu tura neprogramata..presarata de multe surpize ...cazaturi si peisaje de vis.
S-aveti parte de frumos si lucruri simple in viata!
Cum pedalam eu, imi aduc aminte de ceva drumuri ce le vazusem pe goagle maps care mergeau de la Renghet la Rapoltel si imi propun sa vad cum e, daca e ok. No de cand am iesit in Renghet o inceput aventura. Drum cu noroi., cu pete de zapata sau gheata, cu balti mari tot ce trebuie sa faca o tura cu de toate. Mai pe ea, mai pe langa ea ( ma refer la bicicleta sa nu dea dracu sa va ganditi la prostii ca nu e frumos) inaintam greu dar nu simteam asta, peisajul frumos stergea orice urma de oboseala.intre poze si pedalat apar primele animale in peisaj si anume 2 caprioare si un cerb frumos. No asta imi dadea energie mai mare sa ajung la Rapoltel. In pauzele scurte ce le mai faceam cautam ghiocei ...ca in capul meu primavara era prezenta dar petele de zapada si gheata ce le gaseam imi spuneau : baiete ogoaie-te ca inca e iarna. No ca deja valea se deschide si imi da semne ca ma apropii de satul in care vroiam sa ajung si privirea mea cauta prin peisajul ala frumos carare care ar putea sa ma duca la un loc al vanatorilor din zona, nu ca as fi vrut sa ajung acolo dar sa imi fac o idee pe unde ar fi. Gasesc un drum de care imi povestea un prieten si care ma ducea la locul ala. ma odihnesc putin ...studiez zona si ...ce imi trece prin cap? Stati linistiti nu era glontzu dintr-un banc cu Bula ci, o idee traznita sa urc pe drumul spre locul vanatorilor. Si incep sa urc .. drumul era tot mai uscat sau inghetat, pe urcarea asta nu era noroi sau gheata, era ok ...daca nu era inclinata ...prea inlcinata pt energia din mine ce o aveam la ora aia, dar continui pe langa ea mai mult. Fac o pauza in care care mananc o jumatate de ciocolata, nu spun ca era Snikers ca dupaia zice-ti ca fac reclama, si plec mai departe. Ajung in locuri cunoscute!!! Sunt aproape; zambetul meu larg cred ca uneau urechile! Scot repede gadgetu din pojnoar si cand pornesc sa vad harta, si pe unde is eu, pomenesc o vale aproape care ma ducea in Bampotoc, imi placea ideea de a ajunge in satul ala peste dealuri. Dar mai intai tre sa ajung la locul inspre care am schimbat directia si anume locul vanatorilor. Cred ca deja v-am facut capu' calendar cu atatea schimbari de directie Geaogiu Bai, Renghet, Rapoltel, locul vanatorilor acum Bampotoc. No sa continui cu drumu ca biciclistului ii sta bine cu drumu. Ajung unde mi-am propus ...niste poze, cealalta jumatate de ciucalata si plec ca ma luase frigu. Si plec...si ajung in locul unde am m-am uitat peste harta si vazusem valea inspre Bampotoc care nu parea prea departe. In ce parte sa o iau acum? in fata ca sa ajung la Rapoltel, in dreapta sa ajung la Uroi stanga vedeam o poteca dar nu stiam incotro ma duce. Scot din nou harta ...busola de la ceas...si incep sa ma orientez...nord,sud, est ....no ca trebuie sa o iau spre vest sa ajung la valea ce ma duce inspre Bampotoc. Surpriza!! In vest era poteca ce nu stiam unde ma duce. Fericit ca am gasit drumul plec pe poteca aia. Pedalez...ma uit in stanga..in dreapta ...ma bucur de peisaj cand imi dau seama la un moment dat ca ....pedalez cam intr-un cerc. Ma uit din nou pe busola..harta ...si imi zic ..no catre vest tre sa o iei deci ...nu te mai abati! No asta insemna sa las poteca aia faina, ma gandesc ce dracu caut eu aici in frig cand acasa e cald si bine...si sa o iau spre vest. Si merg ...numa frunze...zapada...cloambe.....si surpiza un mistrez. Cand am vazut animalu' cu pricina mi-am dat seama ce energie poate emana, ca am dat la pedale...numa sa nu il mai vaz :)...Dar la un moment dat am ajuns la un desis ce nu imi mai dadea voie sa merg pe bicicleta. Inaintam si mai greu pana am ajuns la o vale ...facuta de apa cred...coboram pe langa bicicleta pe acolo ...era aiurea rau . Cand terenul m-a lasat ma urc pe bicla si o las sa ia viteza..pana acum nu am avut asa viteza pe tura asta ...dar oricum ..nu era mare. Mai o cazatura..mai o repriza de coborare cand aud ceva trosnete in padure franez repede incerc sa localizez de unde s-a auzit si ce sa fie...2 caprioare se holbau la mine....pana sa scot aparatu sa dau cu zoom sa prind ceva frumos....ele ca proastele o luara la fuga si am reusit sa prind un cadru al dracu de miscat in care daca te chiorasti bine vezi un fel de caprioara in salt. In fine .....locul era superb ...in fata se vedea deschidere deci era semn bun dar tot nu eram pe drum... Continui coborarea observ o grota ...intru putin in ea...mai odihnesc putin ...si o iau la vale....ca no resursele de apa erau pe gata...oboseala prezenta ....si inca eram intr-un loc necunoscut. La un moment dat ajung intr-un luminis din care se vedea drumul ce ma ducea in Bampotoc.. Pedalez pe el ...cand un caine imi ureaza un bun venit in civilizatie cu un latrat considerat de mine prietenos, aratandu-si dantura alba ..cred ca folosea colgate sau era recent dus la dentist. Continui pedalatu si ajung la prima casa pe care scria mare THE END, si mi-am zis ...gata tura! Imi continui drumul catre casa alegand tot offroad in defavoarea soselei. Dupa o oprire la Uroi unde am salutat prietenii de la zbor ma duc acasa si curat putin bicicleta multumindu-i pentru tura oferita.
Cam asa fu tura neprogramata..presarata de multe surpize ...cazaturi si peisaje de vis.
S-aveti parte de frumos si lucruri simple in viata!
 |
| drumul catre Uroi |
 |
| loc de vis |
 |
| frumos da frig |
 |
| gasiti caprioara in chestia asta de ii zic poza |
 |
| pe acolo am fost! |
 |
| coborare mai decenta |
 |
| frumos loc |
 |
| Am iesit din padure |
 |
| Bampotoc! |
 |
| Tot inainte...ca inainte era mai bine |
 |
| Gata tura..... |
 |
| Se vede Maura Uroiului deci is acasa |
luni, 26 noiembrie 2012
Tura la Taul Faerag.
 |
| Calutul se odihneste langa Taul Faerag |
Acum nu de mult, venit de la munca mi s-a pus pata sa merg undeva cu bicla...avem in cap sa ajung la Taul Faerag. Dupa ce studiez putin harta ma echipez si plec la drum. Ceata ,frig dar eram hotarat sa ajung acolo. In Certej am intrebat vreo 3 oameni cum sa ajung la locu‘ cu pricina... ca de obicei: unu' zice ca nu ai nici o sansa, al doilea ca e drumul foarte greu dar in 2 ore pot sa fac 2 km, si al treilea care iti zice pur si simplu ce l-ai intrebat si anume cum ajungi in locu x.
Continui drumul. Un drum forestier nu foarte inclinat cu privelisti foarte faine care iti iau orice urma de oboseala. Cum ma apropiam de tau ceata disparea, soarele isi facea usor simtita prezenta... Eram foarte zambitor datorita peisajului minunat, cu toate ca nu eram foarte sigur ca sunt pe calea cea buna. Ei bine pe ultima linie dreapta, faptul ca ma indrept spre un colt de rai era confirmat: in stanga padure uscata, in dreapta brazii verzi si astea doua culori se imbinau in fata parca pe drumul pe care pedalam eu. Cand am ajuns la lac...am ramas mut. Padurea se oglindea perfect in taul linistit. Cate un peste il mai agita din cand. Dupa ce m-am odihnit putin si mi-am clatit ochii cu acel peisaj de vis am facut 180 de grade si am pornit catre casa. Ceata ce am lasat-o in urma pe drum, tot acolo am gasit-o. Dar parca acum era totul mult mai usor...
Dupa tura asta mi-am promis sa merg din nou pe acolo sa stau mai mult, sa merg pe marginea taului si sa incerc sa gesesc noi trasee prin padurea aceea...desprinsa din basme parca...
Pana la urmatoarea postare...aveti grija de voi si bucurati-va de viata! Have fun!
www.adventures-team.ro |
| oglinda oglinjoara |
 |
| Taul Faerag |
 |
| culori ... |
 |
| de pe drum |
 |
| Calutul pregatit de descoperit noi locuri |
joi, 4 octombrie 2012
m-am rataciit
A mai trecut o zi ...
Dimineata m-am trezit matinal .. La 8 jumate deja eram fresh fara chef sa mai vaz patul, asa ca ...m-am ridicat ..mi-am facut o halba de ceai negru. Cat ma bucuram de el..ma gandeam ce sa fac....As pedala...dar sa plec departe ..nu as fi facut-o ca daca se face de zbor.. Cum nu le poti avea pe toate ..am decis ..plec cu bicla...si incerc sa ma intorc pe la 2 pm. daca nu ..ata ete macar am facut ceva util.
Ma imbrac repede fug la garaj iau Calu ( asa cu ii zic eu la bicla) si plec... Aveam in cap sa vaz cum e traseul pana la cabana vanatorilor, facut prin Carpenis. Ceva nu imi era ok..oboseam repede ..ceatza ...imi creau un disconfort..Tot disconfortu parca a disparut cand am intrat in padure. Frunzele uscate calcate de roata ma indemnau sa merg mai departe ..sa nu simt oboseala. Nimic nu mi se parea cunoscut...drumul asta l-am mai facut de cateva ori ...dar de sus venind, acum urcam ..si totul era.....ciudat de necunoscut..mai multe gunoie, dar ...padurea ascundea ceva frumos .. intr-un tarziu ajung la cabana magica..parca neobosit. Dupa ce manac un ciorchine de struguri decid sa merg mai departe. De aici incepe aventura! Mi-am propus sa nu ma intereseza pe unde merg ...sa vad unde am sa ajung. Dupa multe urcari si coborari, mi s-a confirmat ceva ce nu concepeam adica un drum de padure sa se infunde. Ei bine l-am gasit. De cand m-am intors totul s-a debusolat. Schimbam potecile si dupa ceva timp de pedalat constatam ca ma invart. Imi venea in cap 2 lucururi. Primul lucru : eram fericit ca nu mai sunt cu cineva cand ma ratacesc. si al doilea melodia de munte ..cantata de o tanti , padure nebuna ii zice la melodie. Ceasul m-a scos si azi din incurcatura, si am reusit sa nu ma mai invart in cerc.
Dupa un traseu destul de nebun prin padure , Carpenis- Sacaramb- Cepturari - Uroi, am oprit la marginea padurii sa ma ma odihnesc putin ..dupa vreo 4-5 ore de pedalat. cu o catarare de 1200 de m.
Am reusit sa fac cateva poze..nu tocmai concludente...dar asa de amintire de la o tura cu peripetii sunt bune.
Have Fun prienteni!
 |
| padure nebuna.... |
 |
| o floare iti da mereu inceredere, speranta ...optimism |
 |
| pe unde sunt? |
 |
| bun struguri .... |
 |
| asta ca sa fie meniu complet de padure .... |
 |
| coborare bine venita dupa muult urcus |
 |
| am trait sa o vad si pe asta ..drum de padure blocat.. |
 |
| odihna la sfarsit de tura.. |
 |
| Uroiul..deci sunt acasa.. |
miercuri, 3 octombrie 2012
prima postare....
Ce gasiti aici?
Aici voi posta dupa fiecare zi ce si-a lasat o mica amprenta in mintea mea...
Cine sunt?
Sa ma prezint...Nu ma prea pricep eu la vorbaraie...dar daca tot am zis ca ma prezint ..hai sa o fac...
Numele meu e Dani, stau pe unde pot ...imi place natura, sportul, aventura..si sa le amestec astea 3.
Vreau sa va anunt dinainte ca daca veti citi ce mai scriu eu pe aici o sa gasiti greseli gramaticale si tot ce poate gresi un om cand scrie in viteza...deci scuzele de rigoare limbii romane si mai stiu eu ce limba voi mai folosi :)
Cred ca ajunge descrierea :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)